Guerilla Blog

No Impact Girl nu face parte din studentii care au avut prilejul sa participe la proiectiie si dezbaterile  Guerilla Verde. No Impact Girl a auzit intamplator vorbindu-se despre No Impact Man si s-a hotarat sa incerce si ea. Proiectul ei avea sa dureze o saptamana si masurile de renuntare la „daunatoarele” pentru mediu nu aveau sa fie extreme, ci in limita unei anumite comoditati personale. Cum sa renunti la cafea sau la hartie igienica?

„Cand am inceput proiectul, credeam ca o sa imi fie mult mai greu sa fac tot ce imi propusesem. Ma pregatisem pentru pierderi masive de timp si energie. Acum sunt inca surprinsa cat de usor e sa respecti mediul inconjurator.” declara No Impact Girl, Monica V.

Primul pas a fost cumpararea unor saci uriasi de plastic in care sa colecteze selectiv plasticul, hartia si sticla. Spre mijlocul saptamanii s-a adaugat si sacul de aluminiu, pentru toate cutiile (care aparent sunt foarte multe) de energizant, bauturi racoritoare si cafea.

Urmatorul pas a fost calcularea consumului de apa si energie electrica pentru o saptamana obisnuita. No Impact Girl locuieste cu chirie si a vrut sa vada daca, in afara de beneficiile verzi ale proiectului ei, exista si beneficii economice.

„Ce schimbari am facut? Am colectat selectiv, in primele zile fara sa turtesc ambalajele, apoi mi-am dat seama ca ambalajele in starea lor originala ma obliga sa fac un drum zilnic la pubela de reciclat plastic. Un coleg m-a invatat sa turtesc cutiile de aluminiu, lucru care mi se pare destul de fun daca sunt in adidasi sau bocanci.” No Impact Girl

Timp de o saptamana No Impact Girl a facut urmatoarele :

-a colectat selectiv hartie, plastic aluminiu, sticla ( fara sa uite sa ia etichetele de hartie de pe sticlele sau sa arunce dopul cutiei de lapte la plastic)

- a inchis robinetul de apa in timp ce se spala pe dinti

- a inchis lumina in camerelele in care statea

- a stins televizorul cand pleca la bucatarie dupa un snack in pauza de film si cand nu era in camera

- a reglat bazinul de la wc sa nu mai curga sa consume apa fara rost

- a adus acasa sticlele de suc sa le recicleze la plastic, daca nu a gasit in oras o pubela speciala

- a luat toate pliantele din posta si cele primite pe strada si le-a aruncat in sacul de hartie ( „E incredibil cate pliante primesc intr-o saptamana, cred ca valoreaza cat un copact toata hartia aia aruncata.”)

- i-a sunat pe cei de la URBAN sa inlocuiasca pubela de „Hartie” si ei au venit a doua zi ( „Nu credeam ca raspund asa repede la reclamatii. Se pare ca era doar o prejudecata.”)

- a inlocuit becul de 100W de pe scara – cel din fata usii ei – cu unul de 40W ( „Cu care vedeam unde sa bag cheia la fel de bine.”)

- a incercat sa nu mai stea atat de mult la dus sau macar sa dea apa mai incet sau chiar sa o opreasca cand nu o foloseste

- a mers timp de o saptamana la serviciu cu bicicleta sau cu metroul in zilele cu ploaie (trebuie mentionat ca No Impact Girl e posesoare de autoturism)

- a strans electronicele stricate din casa si asteapta sa gaseasca un sediu unde sa le poate duce la reciclare

- nu a mai lasat calculatorul deschis seara sau cand pleca de acasa, chiar daca ar fi putut sa descarce mai repede fisierele de care avea nevoie

- nu a mai stat la calculator cu lumina in camera aprinsa, ci cu o lampa cat sa vada tastele

- nu a mai lasat aragazul sa mearga inutil, pentru ca si gazul e o resursa naturala

-nu a mai aruncat bateriile pe care le foloseste la mp3 player ( una singura in cazul asta)

Dupa o saptamana No Impact Girl a strans 2 saci mari de hartie, patru sticle in sacul pentru Sticla, un sfert de sac de aluminiu pe care inca nu stie unde sa il recicleze si 3 saci de plastic. A economisit 17% la curent electric si  31% la apa, fata de o saptamana normala. „Nu e vorba de zgarcenie, ci mai degraba m-am saturat sa finantez risipa.” No Impact Girl

„Experienta cu bicicleta a fost incredibila. Luni credeam ca toate masinile o sa dea peste mine – mergeam pe carosabil pentru ca pe trotuar era mereu plin de gropi, se sapa ceva. Miercuri m-am obisnuit si deja incepuse sa imi placa. Vineri mi-am dat seama ca am castigat 30 de minute de somn dimineata.Fac mult mai putin cu bicicleta. Duminica m-am bucurat de-a dreptul – mai vedeam si eu soarele.”

Ce m-a mirat pe mine la bilantul No Impact Girl a fost ca, intr-o saptamana, n-a strans decat un sac de gunoi menajer. Restul de 5 saci erau cu materiale reciclabile. Doesn’t this make you wonder?

Andra Dorneanu – de astazi, no longer an intern

(Sursa imagine)

Caravana educaţională de filme eco Guerilla Verde este unul dintre cele mai bune exerciţii de responsabilizare a tinerilor elevi şi studenţi. Chiar şi faptul că se află la cea de-a cincea ediţie ne arată acest lucru.

Radio Constanţa, ca partener media al acestui eveniment a plecat de la Liceul Teoretic “Ovidius” cu un sentiment pozitiv: acela de a încerca, pe viitor să susţină cât mai multe proiecte de acest gen. “Bee Movie”, care a fost prezentat elevilor de la clasele mici i-a ajutat pe aceştia să înţeleagă mai uşor situaţia cu care se confruntă mediul, dar şi albinele, amuzându-i şi informându-i în acelaşi timp, într-un limbaj pe care să îl poată înţelege cu uşurinţă. Pe de altă parte, “No Impact Man”, filmul dedicat liceenilor, a prezentat situaţia cu care planeta noastră se confruntă, prin portretizarea unui experiment dramatic pe care, cu singuranţă, doar un om dintr-un milion îl va putea duce la bun sfârşit.

Atmosfera în care ne-a transpus filmul de animaţie “Bee Movie”, ne-a făcut să uităm pentru aproximativ 15 minute de problemele de zi cu zi şi să ne simţim din nou copii. Însă, “No Impact Man” a reuşit să ne trezească la realitate şi să ne facă să conştientizăm cât de multe lucruri pe care ar trebui să le facă fiecare în parte pentru a proteja mediul înconjurător nu sunt deloc puse în practică.

Nu este de ajuns să stingem lumina o oră pe an sau să reciclăm din când în când, atunci când ne aducem aminte. Dacă vrem să avem rezultate, trebuie să avem grijă în fiecare zi de lumea în care trăim!

Mulţumim pentru un eveniment care a meritat toată atenţia noastră. Mulţumim echipei Guerilla Verde pentru educaţia eco pe care doreşte să o dea tinerilor! Ne dorim să ne revedem şi la cea de-a şasea ediţie a Caravanei educaţionale de filme eco Guerilla Verde!

Dragii mei, va inchipuiti probabil ca am gresit titlul melodiei si va grabiti repede sa ma corectati! Inainte sa faceti acest lucru, va indemn insa sa cititi randurile de mai jos, care vor explica titlul schimbat. Dar mai ales va invit sa faceti apoi o incursiune in propria voastra viata si sa imi povestiti cum vedeti voi la vie en vert J

Personal, nu am fost niciodata o activista in domeniul ecologiei, iar acest fapt se datoreaza unor factori obiectivi si exteriori si mai putin unor factori intrinseci. Cu toate acestea, fiecare dintre noi isi poate schimba viziunea asupra lucrurilor, mai ales cand incepe sa se intalneasca cu persoane care activeaza in domeniu, care iti dau sfaturi practice si care sunt pasionate de ecologie. Pe acest principiu, am inceput si eu sa schimb modul in care gandeam cu privire la activitatile verzi. Si am inceput metodic, prin citirea catorva articole, care, recunosc, au avut doar un ecou vag in resorturile mele interioare. Apoi, am vazut cateva emisiuni pe TV legate se subiect. Parca intelegeam cum stau lucrurile. Apoi am inceput sa discut cu persoane care lucrau in domeniu.

Era si mai bine. Dar nu suficient de bine. Pana m-am lovit de o realitatea iminenta: am devenit sustinatoare a protectiei mediului prin intermediul proiectului pe care il coordonez, CharityGift.ro. Acum nu mai era pura curiozitate sau dorinta de schimbare, era ceva concret, facea partea din programul meu de lucru si trebuia sa se integreze armonios si in viziunea mea profesionala.  Din fericire pentru mine, tocmai in acea perioada se pregatea un eveniment national de mare impact : Let’s do it, Romania! Si am luat pe loc decizia ca trebuie sa ma implic. Era prima mea sansa reala de a vedea ce inseamna sa protejezi natura pe viu. Zis si facut. Asa ca impreuna cu voluntarii CharityGift.ro, o parte dintre ei sustinatori ferventi ai ecologiei, altii mai putin, am purces intr-o sambata dimineata la marea curatenie. Si nu-mi pare rau. A fost o experienta foarte valoaroasa, care mi-a potentat dorinta de cunoastere si de invatare despre ecologie.

A venit la rand o intamplare la fel de frumoasa, din care am invatat si mai mult, Guerilla Verde. Nu, nu m-am inrolat in grupari verzi, dar am vazut “lupta” de guerilla pe care colegele mele de la Media Image Factory au dus-o timp de cateva luni pentru  a realiza editia a 4-a proiectului inovativ de educatie prin film, Guerilla Verde. Inainte de inceputul muncii efective, mi-au povestit ele ceva si pe principiul “afara a e vopsit gardul si-nauntru leopardu’ ” , asa am crezut si eu prima data, ca este  un eveniment usor, de “gustat” intr-o duminica dupa-masa, cand vrei sa te relaxezi. Ei bine,dragii mei, m-am inselat. Nici nu stiti cata munca este in spatele unei proiectii : incepand de la gasirea locatiei, parteneri, promovare, visualuri, oameni, profesionisti, cazare, masa, speaker, film si pana la orele tarzii de lucru, oamenii din spatele GV au muncit pentru fiecare detaliu, ca totul sa iasa perfect. Poate va ganditi ca le fac complimente gratuite sau ca spun asa doar pentru ca suntem colege. Ei bine, nu. Parol

Apoi, a sosit momentul crucial pentru mine : am plecat cu echipa la Timisoara si la Cluj. Atunci am invatat eu ce inseamna masina eco, despre emisii, cum pot colecta selectiv, cum pot recicla, de ce este important sa fac aceste lucruri si cum ajuta ele practic natura. Si atunci a venit schimbarea reala: colectez toate PET-urile, toata hartia care nu imi mai trebuie merge direct la reciclat, sting lumina cand parasesc camera, scot din prize aparatele pe care nu le folosesc. Iar, conform obiceiului facebookian, Like & Share, am dat si eu like acestor activitati, care nu imi rapesc timp, nu ma streseaza, intr-un cuvant nu ma afecteaza. Si am dat si Share, pe principiul proximitatii, la familie, la iubit, la prieteni, la colegi.

Si a functionat. Nu m-am transformat intr-o persoana 100 % eco, dar am invatat ca imi pot modela actiunile astfel incat sa nu imi incetineasca programul, sa nu ma schimbe radical, dar sa ajute natura. Si daca fiecare dintre noi va duce PET-ul la containerul pentru plastic, daca va scoate scoate firul din priza cand va pleca acasa si daca in loc sa mearga pana la piata cu masina va merge pe jos sau cu bicicleta, poate ca nu vom salva planeta, dar cu siguranta o vom face un loc mai bun, ii vom prelungi viata si ne vom crea noua insine un mediu de viata mai comfortabil.

Aceasta a fost, pe scurt, povestea mea legata de viata in verde. Poate unii o vor considera lipsita de importanta, sau poate cred ca ceea ce fac eu e prea putin sau irelevant. Si pe drept pot considera asta. Dar eu stiu ca prin alegerile le-am facut aduc o schimbare pozitiva. Si fiecare schimbare, oricat de mica, pe care eu o fac, se va transforma intr-un pas mare pentru natura. Si nu uitati de rugamintea pe care v-am adresat-o in primele randuri : voi ce poveste eco aveti?

Steliana Moraru, Coordonator Charity Gift

Adina, Cristiana, Ileana si Stefan sunt deja in drum spre Timisoara. Au plecat zburand in Fiat Bravo. Chiar daca am avut niste dubii la inceput, dupa o verificate a unor surse oficiale s-a dovedit ca masinuta asta chiar are cele mai mici emisii de CO2 – ca sa nu mai spunem de consum, probat cu mana mea prin Bucuresti. ;;)

In saptamana in care echipa e plecata, internii de acasa sunt un pic rosi de curiozitate: ce fel de acoperire media a avut evenimentul? Cati oameni au venit la proiectie? Ce reactie au avut studentii si elevii la NoImpactMan? Cati dintre ei s-au hotarat sa  se imbrace verde?

Andra Dorneanu, intern Guerilla Verde

Ingrediente: 6 interni un pic rataciti ( printre care si eu ), o echipa Media Image Factory bine inchegata, un eveniment eco (Guerilla Verde)

Timp de pregatire: 2 luni

In prima zi, se ajunge cu 24 de h mai devreme dintr-un defect de vedere care modifica datele si orele primite via mail.

In urmatoarele zile se invata pe rand cum se monitorizeaza, cum se fac baze de date si cum se obtin parteneriate si sponsorizari. Raman uimita de numarul de oameni verzi de care m-am ciocnit si nu a trecut decat o luna.

Pe masura ce ne apropiam de inceputul proiectului, densitatea de oameni verzi e din ce in ce mai mare.

Incep proiectiile Guerilla Verde. Particip si eu.

O saptamana mai tarziu, caravana pleaca la Timisoara.

Eu am inceput deja sa merg mai mult cu bicicleta, sa scormonesc dupa baterii prin casa sa le pot duce la reciclat ( am aflat ca exista locuri speciale intr-un anume supermarket), sa renunt la caietele din clasele mici ca sa le pot duce la reciclat, sa inchid apa in timp ce ma spal pe dinti si sa returnez taximetristilor paharele de cafea pe care le scapa pe strada.

Incerc sa salvez copacul din fata blocului de la taiere frauduloasa si reusesc.

Cumva, dupa 30 minute de No Impact Man si 2 luni de telefoane, mailuri, parteneriate, follow-ups, contracte de colaborare si cate si mai cate, am devenit verde. Imi place.

Andra Dorneanu, intern Guerilla Verde